Scrisoare catre Dumnezeu si catre semeni (I)

 

Doamne iubit, in bunatatea Ta ne-ai trimis incercare pentru a ne smeri sufletul, dar iata ca noi, oamenii, adica si eu, am primit aceasta incercare ca un nou motiv de neintelegere si dezbinare. Zvonuri, conspiratii, barfe…si oamenii pleaca urechea. Dar care este cu adevarat lectia, Doamne? Oare cat ne va trebui ca sa ne luam ochii de la cele lumesti, de la vederea si intelegerea acestei boli la nivel pamantesc si cand vom accepta ca ea are fundament spiritual?

Ne imbuibam pantecele, simturile, mintea, casele cu multe si nefolositoare lucruri si uitam sa aducem multumire. Si ni se pare ca toate ni se cuvin. Si cand apare incercarea, ne panicam si cautam ajutorul tot la oameni. Pe cand tot ajutorul de la Tine este, Doamne! Oare cand ne vom aminti ca simplitatea este binecuvantare pentru suflet?

Sa ne deschidem inima si mintea si ochii. Si sa inchidem mass-media. Si sa staruim in rugaciune. Fiecare in intimitatea inimii lui, de vorba cu Dumnezeu. Oare ce castig avem daca ne revoltam si credem ca altii vor sa ne faca rau? Noi suntem cei care ne ranim cu orgoliile, obiceiurile rele, lipsa de credinta, vorba desarta, indiferenta, ingamfarea.

Cati dintre noi pot spune ca traiesc smerit cu adevarat? Cati dintre noi isi incred cu adevarat viata in Hristos? Nascutu-s-au zeci, sute de ideologii, toate pun omul in centru. Dar ce este omul fara ajutor de la bunul si marele Dumnezeu?

Incetati grija zilei de maine si aduceti astazi lauda Domnului! Cu cat suntem mai clevetitori si mai intrebatori, cu atat izgonim Duhul Sfant din noi. Credinta nu este despre imbuibare, spectacol, infumurare. Credinta este despre dragoste Adevarata pentru Dumnezeu si pentru aproapele. Pentru ce ne infumuram? Ca fumul vom trece si vom pieri si va fi in zadar, daca nu vom intelege si nu vom cultiva samanta Iubirii. Ce ne este asa greu a spune un cuvant bun si o vorba frumoasa vecinului, fratelui, sotului, sotiei, copilului, parintilor etc? Cu ce drept spunem unii despre altii ca suntem intr-un fel sau in altul? Cu ce drept judecam? Oare suntem vreunul dintre noi fara de prihana?

Pentru ce ne incurcam in complexitati materiale si fara rost?

Oameni suntem, frati si surori intru Hristos. Aduceti-va aminte! Lasati grija banilor, politicii; intelegeti incercarea aceasta ca o etapa in evolutie. Si evoluati! Domnul este cu noi. De cine ne vom teme?

PS: Credinta se simta in inima, nu se gandeste, nu se explica cu mintea. Sa schimbam macazul…ACUM!