Nevrednica sunt de a scrie despre minunile Sfintilor, deoarece Sfintii sunt minunati, curati, pe cand noi, laicii, suntem vremelnici si bajbaim in pacate si neintelegeri.
Insa in iubirea Lui imensa, bunul Dumnezeu face minuni pentru noi in fiecare zi, minuni venite direct de la El sau mijlocite de locuitorii sfinti ai cerului, care sunt in multa ruga pentru noi si pentru sufletele noastre.
Desi locuiesc in Bucuresti inca din 2007, pana anul acesta, 2020, nu am reusit sa ajung pe Colina Bucuriei de ziua Sfantului nostru Protector, Dimitrie cel Nou. Au fost ale tineretii valuri, invaluiti in rele, iar dupa reintoarcerea pe Calea Domnului mi-au trebuit ani si ridicare spirituala ca sa fiu (sper eu!) vrednica pentru a face un astfel de pelerinaj. Am mai incercat si in anul anterior, dar nu mi-a fost rostul sa reusesc. Asa sunt incercarile oamenilor.
Dar iata ca anul acesta, cu ingaduinta si inteleptirea bunului Dumnezeu, in data de 27 octombrie 2020, am putut sa simt iarasi in suflet iubirea Domnului si a Sfintilor pentru noi, oamenii.
Prima incercare a fost cand am vazut la ce coada trebuie sa stau, minim 2 km distanta de Patriarhie. Dar m-a intarit Sfantul si mi-am zis sa stau. Si a trecut repede asteptarea, cat am avut vreme sa citesc o catisma din Psaltire si sa ascult jumatate din acatistul Sfantului Dimitrie cel Nou.
Iar dupa inchinarea cu bucurie la Sfintele Moaste, ajunsa acasa, mi-a venit gandul bun ca sa aprind candela, ca e zi de mare sarbatoare si e bine sa avem lumina in casa.
Din poza de mai jos, vedeti ca rezemat de icoana Maicii noastre iubite, este un teanc de iconite din carton sau plastifiate, asa cum le-am primit / cumparat / gasit de-a lungul vremii.
Am adormit in acea seara cu candela aprinsa, iar dimineata, dupa trezire, mi-am amintit de candela si am mers sa vad ce s-a facut cu ea. Era stinsa. Dar mare mi-a fost mirarea, dar si bucuria in acelasi timp sa observ ca parte din iconitele acelea erau cazute pe mobila, iar prima din cele care ramasesera in picioare, era tocmai a Sfantului Dimitrie cel Nou. Mare esti, Doamne! Mari sunt minunile Tale!
Si asa m-am bucurat de aceasta confirmare. A fost ca si cum Sfantul mi-a confirmat ca stie ca am fost la El. Asa am simtit. Si iarasi m-am bucurat.
Dupa ce s-a trezit sotul meu, i-am aratat si lui si mi-a zis: “Da, am suflat eu in candela si au cazut niste iconite.” Mirat a fost si el, care e mai putin implicat in credinta crestina, cand i-am spus ce iconita a ramas in picioare si pe cine reprezinta.
Impartasesc aceasta minune (pentru mine este o minune 😊) ca semn ca Domnul si Sfintii sunt mereu cu noi, ca semn de speranta, de incurajare. Ca atunci cand cei de sus ne vad smeriti si in rugaciune…CHIAR NE VAD.
Multumesc, Doamne iubit, si Sfinte Dimitrie Basarabov pentru ajutorul de a scrie aceste cuvinte si pentru tot. Fi-ti calauzele noastre in continuare!
Doamne, binecuvinteaza-ne, intareste-ne in credinta si infloreste in noi floarea sfanta a iubirii. AMIN.
Roaba Domnului,
Georgiana Matei
No comments:
Post a Comment